TransFormarea unei femei începe atunci când cineva spune: „Îmi pasă”.

Atunci când o femeie este văzută, ascultată și sprijinită, povestea ei se schimbă. Dintr-o victimă, devine o supraviețuitoare. Din frică, apare curajul. Din tăcere, o viață trăită cu sens.

Sprijinul tău îi poate oferi șansa la o viață fără frică.
află cum

Astăzi, cineva are
nevoie de ajutor.

În acest moment, Maria, Olga și Irina au nevoie de ajutor.

Au făcut pasul cel mai greu. Au plecat de lângă partenerul violent. 
Dar nu e suficient să plece atâta timp cât nu au o sursă de venit.

Fără susținere psihologică și economică, aceste femei vor fi forțate să se întoarcă  în locul din care au fugit.

Pot deveni cu adevărat libere doar dacă ne pasă.

Îmi pasă
  • Istoria Mariei

    Ani la rând, Maria a trăit într-o casă în care liniștea nu exista. Din 2021, bărbatul cu care era a început să se schimbe. Întâi cu vorbe grele. Apoi cu palme. Apoi cu control. Îi număra banii, îi spunea ce are voie și ce nu, o făcea să se simtă mică. Iar copiii vedeau tot. Învățau frica înainte să învețe să scrie.

    Maria a plecat cu gândul de multe ori. Dar unde să pleci cu patru copii și fără nimic în buzunar? Frica nu era doar a ei. Era și pentru ei. Pentru ce se va întâmpla dacă nu va avea ce le pune pe masă? 

    Apoi a urmat un alt episod de violență, atât de grav încât Maria a înțeles că dacă mai rămâne, nu se va mai putea salva. Pentru prima dată, a spus cu voce tare: „Nu mai pot.” Și-a luat copiii și a plecat la sora ei. Iar de acolo la poliție, unde a cerut protecție. Centrul de Drept al Femeilor a fost alături de ea, a ajutat-o să obțină ordonanță de protecție și să stabilească legal că cei patru copii trăiesc cu ea. 

    Din punct de vedere al legii, Maria e acum în siguranță. Dar fără șansa de a munci și de a câștiga singură, pericolul rămâne aproape.
    Și aici Maria are nevoie de implicarea ta. Tu o poți ajuta să-și construiască viața în siguranță. 

    Maria are un vis. Să devină cofetar, să aibă un salariu și să poată crește copiii departe de tatăl lor violent. Prin contribuția ta la Transformarea Mariei, o mamă nu va mai fi nevoită să suporte lovituri, iar patru copii vor crește într-o casă unde nu se mai țipă și nu se mai plânge.

    Îmi pasă
  • Istoria Olgăi

    Diminețile Olgăi încep devreme. Nu cu alarmă, ci cu pașii mici ai fetelor care vin să se strecoare lângă ea în pat. Au 8 și 11 ani și încă mai caută, instinctiv, locul în care se simt în siguranță.

    Ani de zile, casa lor a fost plină de cuvinte care dor. „Tu nu contezi.” „Eu sunt totul.” „Fără mine nu ești nimic.” El controla banii, decidea ce și cât pot avea, transforma fiecare nevoie într-o umilință. Olga nu putea hotărî nici măcar lucrurile simple pentru fete. Trăia cu o teamă continuă: nu doar de ce va spune, ci de ce va urma dacă îl supără.

    Fetele ascultau. Nu spuneau nimic. Dar învățau cum arată o femeie care tace și cum arată un bărbat care domină. Învățau că iubirea poate să doară și că respectul nu e garantat. Olga le vedea frica și înțelegea că ele cresc într-o poveste pe care nu și-ar fi dorit-o niciodată pentru ele. 

    Într-o zi, nu a mai putut răbda violența și a sunat la 112. A fost emis un ordin de restricție, apoi o ordonanță de protecție. Cu sprijinul Centrului de Drept al Femeilor, Olga a primit suport juridic pentru divorț, pentru stabilirea domiciliului copiilor și pentru pensia de întreținere. A fost ajutată să înțeleagă ce drepturi are. A fost primul semn că cineva o vede. Că cineva o crede.

    Astăzi, Olga trăiește cu fetele ei într-o casă cumpărată prin credit, pe care o plătește singură. În fiecare lună face aceleași calcule, cu aceeași teamă: dacă nu îi vor ajunge banii? Dacă va pierde casa? Dacă va fi nevoită să se întoarcă acolo de unde fugit cu greu?

    Sprijinul tău poate face această poveste mai sigură. Poate însemna ca Olga să-și păstreze casa și poate însemna două fete care cresc văzând că mama lor rezistă, muncește și nu renunță.

    Îmi pasă
  • Istoria Irinei

    Irina își amintește mai ales serile. Nu pentru liniște, ci pentru că atunci începea frica. Când ușa se deschidea și el intra, copiii se opreau din joacă. Ea simțea cum i se strânge pieptul, înainte să se întâmple ceva.

    Șase ani au trăit așa. Într-o casă care nu era adăpost, ci capcană. El țipa. Lovea. Împingea. Insulta. Îi spunea cine este și cine nu este. Unde are voie să meargă. Cu cine să vorbească. Ce să spună. Încet, Irina cea de cândva - a dispărut din viața ei. Nu mai avea prieteni. Nu mai avea familie. Nu mai avea voce.

    Copiii au crescut în zgomotul fricii. Au învățat devreme să citească pașii tatălui. Să tacă atunci când el ridica vocea. În casa bunicilor paterni, unde locuiau, nimeni nu oprea nimic. Scenele se întâmplau sub aceiași pereți, ca și cum durerea ar fi fost normală. Ca și cum o femeie care plânge și copii care tremură nu ar fi ceva ce trebuie oprit.

    Pe măsură ce trecea timpul, bărbatul devenea tot mai crud. După nașterea celui de-al doilea copil, umilința a întrecut orice limită. O obliga să stea în genunchi și să-și ceară iertare pentru lucruri inventate. Într-o zi, după o amenințare directă, Irina și-a luat copiii și a fugit. A ajuns în Germania, la fratele ei. Dar frica a venit și acolo, prin telefon. „Te aduc înapoi.” „Te bat.” „Nu scapi.” Irina a înțeles că nu poți fugi de violență fără ajutor.

    Atunci a făcut ceva ce nu mai făcuse niciodată. A cerut sprijin. La Centrul de Drept al Femeilor a fost ascultată, crezută și protejată. A primit ordonanță de protecție. 

    După ce a plecat de la soțul agresiv, a stat într-un centru de plasament. Apoi, cu ajutorul rudelor, a reușit să închirieze o locuință mică. Are libertate, dar nu are siguranță. Fiecare zi vine cu aceleași întrebări: cum va plăti chiria, ce va pune pe masă, ce va face mâine.
    Irina nu mai vrea doar să scape. Vrea să-și construiască o viață. Vrea să muncească, să câștige singură, să nu mai depindă niciodată de cineva care ar putea să o rănească.

    Sprijinul tău poate fi începutul acestui drum. Pentru Irina, implicarea ta înseamnă șansa la stabilitate. Iar pentru cei doi băieți ai ei, șansa de a avea un alt model în viață.

    Îmi pasă
Aceste povești nu sunt excepții.
Sunt parte dintr-o realitate trăită de prea multe femei din Republica Moldova.

Amploarea fenomenului violenței în Republica Moldova

  • 7 din 10
    femei au trăit cel puțin o 
    formă de violență
  • 21
    de femei și-au pierdut viața în 2025 
    din cauza violenței domestice
  • 23727
    de femei au fost victime ale 
    violenței în familie în anul 2025
  • fiecare al treilea dintre noi cunoaște
    personal o victimă a violenței

Programul TransFormare – sprijin complet pentru o viață trăită cu demnitate.

Pentru a răspunde acestei realități, Centrul de Drept al Femeilor a creat Programul TransFormare, menit să sprijine femeile care au supraviețuit violenței să își reconstruiască viața, pas cu pas.

Ce oferă programul:

  • Siguranță imediată

    Femeia este protejată și iese
    din criză.
  • Claritate și sprijin

    Înțelege ce i s-a întâmplat și care îi sunt drepturile.
  • Încredere și decizie

    Își recapătă vocea și puterea 
    de a alege.
  • Abilități practice

    Învață lucruri concrete care o ajută să devină independentă.
  • Muncă și mentorat

    Este conectată la oportunități reale și la oameni care o susțin.
  • Continuitate

    Rămânem alături, pentru ca schimbarea să dureze.
Îmi pasă

Impact real, deja vizibil

În ultimii doi ani, peste 300 de femei din Chișinău, Soroca, Hîncești, Telenești, Bălți și Ștefan Vodă au început un drum real spre siguranță, independență și stabilitate.
  • Georgeta,

    femeia care nu avea încredere în ea, dar a ajuns să-și conducă propria afacere.
  • Lina,

    femeia care a plecat de la frică și nesiguranță, a primit instrumentele potrivite la momentul potrivit și a ajuns la independență.
  • Tatiana,

    femeia care ani la rând a trăit „fără glas” și care în sfârșit și-a recâștigat vocea.

Ce înseamnă, de fapt, să susții transformarea unei femei

Pentru ca o femeie, care ani la rând a trăit în violență, să poată merge mai departe, nu e suficient un gest sau o zi de ajutor. E nevoie de timp, de oameni care rămân aproape și de sprijin constant.
Noi suntem lângă ele luni la rând. Le ajutăm să iasă din criză, să se pună din nou pe picioare, să învețe o meserie și să își câștige propriul venit.
Suntem alături până în momentul când ele spun: „Eu pot”.

Pentru ca o singură femeie să poată trece prin acest drum al vindecării și transformării de sine este nevoie de aproximativ 50.000 MDL.
Iar numărul celor care au nevoie de ajutor este mai mare decât ce putem acoperi acum.

De aceea, fiecare sprijin contează. Fiecare contribuție înseamnă mai mult timp, mai multă siguranță și șansa ca o femeie și copilul ei să nu fie nevoiți să se întoarcă acolo de unde au plecat.


Dacă simți că îți pasă, poți transforma acest sentiment în ajutor real, chiar acum.

Îmi pasă

Îmi pasă și vreau să contribui

Butonul de mai jos te va duce pe pagina de fundraising a Centrului de Drept al Femeilor care oferă trei modalități de plată. O alegi pe cea care e mai confortabilă pentru tine.

Iar noi vom ști să spunem mulțumesc prin transparență, respect și întoarcerea binelui înapoi către oameni.

Pentru noi, implicarea fiecăruia înseamnă o relație construită pe încredere și sens.
Susțin Transformarea unei vieți
Georgeta
Georgeta, o femeie care nu avea încredere în ea, dar a ajuns să-și conducă propria afacere. 
La etajul unui bloc din Bălți, într-un spațiu mic, curat și luminos, funcționează astăzi Skin Anatomy, primul centru din nordul Moldovei dotat cu un aparat dermato-estetic de ultimă generație. În spatele lui este Georgeta, 35 de ani. Zâmbește mult, vorbește calm și lucrează cu o grijă care se simte din prima clipă. Puțini știu însă cât drum a fost până aici.
Georgeta nu a pornit la drum cu încredere. A crescut într-un mediu dur, marcat de violență, iar frica și nesiguranța au mers mult timp cu ea mână în mână. A vrut să fie medic, a făcut Colegiul de Medicină, dar rănile din copilărie au făcut-o să creadă că nu va rezista presiunii. A ales psihologia și apoi a lucrat într-un ONG, alături de oameni grav bolnavi. „Le luam durerea în mine”, spune ea. Până într-o zi, când a simțit că nu mai poate.
A plecat peste hotare și a învățat cosmetologia. A descoperit dermato-estetica și lucrul cu aparate moderne. A început să creadă, încet, că poate fi bună la ceva care aduce nu doar rezultate, ci și lumină pe fețele oamenilor. 
A strâns bani, s-a împrumutat și a cumpărat aparatul pe care îl visa. Dar realitatea a lovit repede: fără firmă, fără acte, fără cunoștințe de antreprenoriat, totul părea prea greu. Atunci a intrat în programul de abilitare economică al Centrului de Drept al Femeilor, realizat cu UN Women și sprijinul Suediei. A fost prima dată când cineva i-a spus clar: „Poți”. La dezvoltare personală și-a ridicat stima de sine. La antreprenoriat a învățat, pas cu pas, cum se deschide o afacere. A aplicat la voucherul „TransFormare” și atunci a înțeles că visul ei chiar poate deveni realitate.
Cu sprijinul primit, și-a cumpărat echipamente, a amenajat spațiul și și-a deschis oficial centrul. Astăzi, la Skin Anatomy vin oameni din tot nordul țării și din diasporă. Georgeta nu promite minuni, dar promite sinceritate. Dacă un tratament nu se potrivește, spune. Dacă poate ajuta, o face cu toată inima.
Povestea ei este despre cum o femeie care nu avea încredere în ea a ajuns să-și conducă propria afacere. Despre cum un program nu i-a oferit doar bani sau lecții, ci curaj. Iar Skin Anatomy e dovada că, atunci când cineva crede în tine la momentul potrivit, poți să-ți schimbi viața.
închide
Lina
Lina, o femeie care a plecat de la frică și nesiguranță, a primit instrumentele potrivite la momentul potrivit și a ajuns la independență.
Într-o dimineață de sâmbătă, Lina Stepanov urcă grăbită scările Incubatorului de Afaceri din Ștefan Vodă. În cabinetul ei mic și luminos miroase a curat, pe jos e un covor moale, iar pe masă o așteaptă jucării, cartonașe și o oglindă lungă. Mai are câteva minute până vine Maria, o fetiță de șapte ani care exersează sunetele „S” și „R”.
Când Maria intră timid, Lina o întâmpină cu o îmbrățișare și cu vocea ei blândă. Nu se grăbește spre exerciții. Întâi o întreabă cum a fost vacanța, cum a dormit, ce i-a plăcut data trecută. Apoi începe „treaba”. Sunetele ies strâmbe, apoi mai bine. „Pișc” devine, încet-încet, „pisc”. Lina zâmbește larg, pentru ea, fiecare cuvânt spus corect e o victorie.
Cu câțiva ani în urmă, Lina nu-și imagina că va avea un cabinet al ei.
A fost mamă tânără și a trăit într-o relație care o strângea ca un nod. Presiune psihologică, lipsuri, nesiguranță. A înțeles la timp că nu vrea să-și crească copilul într-un asemenea mediu și a ales divorțul, chiar dacă în oraș mic „gura lumii” apasă. 
A muncit mult, cu salarii mici, și a învățat mereu. Din asistență socială a trecut spre psihologie, apoi a descoperit logopedia, un domeniu în care putea ajuta copiii și, în același timp, își putea construi stabilitate. Dar între „îmi doresc” și „pot” era încă o distanță: curajul să pornească pe cont propriu și să-și organizeze o activitate ca o afacere.
Aici a contat programul „TransFormare”, al Centrului de Drept al Femeilor, realizat în parteneriat cu UN Women și cu sprijinul financiar al Suediei. Programul i-a pus ordine în haos, i-a arătat, pas cu pas, cum îți planifici serviciile, cum îți calculezi prețurile, cum îți legalizezi munca și, poate cel mai important, cum să nu te mai micșorezi pe tine însăți. A aplicat pentru grant și l-a obținut.
Cu sprijinul primit, cabinetul ei s-a schimbat complet. A investit în materiale, jocuri educative, echipamente și în tot ce face ședințele mai ușoare pentru copii. A devenit vizibilă în comunitate, iar azi are cereri nu doar din oraș, ci și din alte localități.
După ultima ședință, Lina stinge lumina și încuie cabinetul. Merge acasă, în casa ei. Iar asta e, de fapt, esența unei istorii de succes: o femeie care a plecat de la frică și nesiguranță, a primit instrumentele potrivite la momentul potrivit și a ajuns la independență. „TransFormare” nu i-a oferit doar un grant. I-a oferit un nou început.
închide
Tatiana
Tatiana, femeia care ani la rând a trăit „fără glas” și care în sfârșit și-a recâștigat vocea. 
În centrul orașului Sângerei, sub umbra a doi tei bătrâni, copiii învață engleza râzând. Deasupra ușii scrie „Happy School”, iar din interior se aude o voce caldă: „Very nice!”. Este vocea Tatianei Hadîrcă.
Când o vezi în fața copiilor, pare că a făcut asta toată viața: explică simplu, glumește, corectează fără să rănească, se bucură sincer când un copil prinde la curaj și spune o propoziție cap-coadă. Dar, pentru Tatiana, vocea aceasta nu a fost mereu atât de sigură.
Ani la rând a trăit într-o relație care i-a micșorat stima de sine și i-a „închis” curajul. Nu-i place să insiste pe detalii. Spune doar că a fost presiune psihologică și financiară și că, mult timp, „nu a fost ea”. Deși avea studii în filologie (engleză și italiană) și un parcurs profesional bogat, îi lipsea ceva esențial: libertatea de a fi ea însăși.
Ideea de a deschide un centru de limbi străine a venit de la o prietenă care a împins-o blând, dar ferm, înainte: „Ce faci mai departe? Nu vrei să deschizi ceva al tău?”. Tatiana a avut toate fricile din lume: că nu va avea elevi, că va intra în datorii, că nu se va descurca. Și totuși, a început cu pași mici: a scris pe o foaie ce-i trebuie, a găsit un spațiu, a ales culorile, a cerut ajutor. 
La începutul lui 2024, într-un moment în care încă își căuta stabilitatea și trecea printr-o perioadă personală complicată, Tatiana a intrat în programul de abilitare economică al Centrului de Drept al Femeilor, realizat în parteneriat cu UN Women și cu sprijinul financiar al Suediei. A fost locul în care a respirat altfel. Un spațiu în care s-a simțit văzută, ascultată, validată. Și, foarte practic, un loc unde a pus ordine în planurile ei: ce dezvoltă, cum, cu ce resurse, ce pași urmează.
Așa „Happy School” a devenit realitate. A aplicat apoi la voucherul „TransFormare” și a fost selectată. A primit un grant de 49.089 lei și l-a investit în două lucruri care îi schimbă direct munca: o tablă interactivă și un laptop performant. Cu ele, lecțiile devin mai vii, mai moderne, iar centrul poate crește. Tatiana renovează deja încă un cabinet și spune, cu un fel de uimire frumoasă: „Acum simt că zbor”. Pentru prima dată, nu pentru că a venit cineva să o salveze, ci pentru că a reușit să se ridice pe propriile picioare.
Povestea Tatianei e o istorie de succes „TransFormare” nu doar pentru că un centru s-a dotat cu tehnică. Ci pentru că o femeie care trăise ani întregi „fără glas” și-a recâștigat vocea. O poveste despre puterea independenței economice și despre cum sprijinul oferit la momentul potrivit, poate schimba un destin. Tatiana nu mai spune „nu pot”. Spune clar și răspicat, „am reușit, merit!”.
închide
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram